In urma cu muuuuuuuuuuuuuuuuulti ani, bine, nu va imaginati acum secole, am primit cadou de la sotul meu o Biblie, o Biblie pe care am iubit-o si care a devenit pentru mine Biblia mea de studiu , inlocuind-o pe cea din adolescenta , care acum e piesa de muzeu in colectia mea de amintiri; insa Biblia mea cu timpul a cedat atator rasfoiri, atator sublinieri, atingeri, cautari, atator sute de drumuri pe unde am purtat-o si a cedat la aspectul fizic:)
I s-au desfacut copertile, s-au tocit asa cum o obrajii incep sa capete riduri, foile subtiri si firave au inceput sa se ingalbeneasca ...
Dupa o vreme am invelit-o intr-o coperta veche, de la Biblia adolescentei, coperta cu valoare sentimentala de altfel, de pe vreme taberelor cu exploratorii , undeva prin 97...
As fi putut sa-mi cumpar o carte noua, era atat de la indemana, nu?! Pai, da si pai, nu! As fi putut, dar nu am vrut, aceasta carte ma cunoaste foarte bine si o cunosc foarte bine, stiu aproape sa deschid oriunde doresc din prima, am texte cu semnificatii speciale subliniate, am notite pe margini, am acolo mai mult decat o particica din mine...pentru cei care iubesc cartile,cu siguranta inteleg acest feeling...si ca sa revin de la ce am inceput, era de la sotul meu, un cadou special !
Dar aseara, aseara s-a intamplat ceva frumos si m-am simtit foarte foarte bucuroasa si in acelasi timp vinovata ca nu am avut aceasta ideea cu mult mai de demult; i-am dat Bibliei mele o hainuta noua, si m-am simtit de parca as fi legat rani. Si de unde ideea?
Scrapper-in Romania!! Provocarea a sunat ceva in genul dungi, rosu, indragostiti; Iata rezultatul:
Nu stiu cat va place, dar eu nu mai imi iau ochii de la ea, poate pentru ca este si prima incercare de acest gen pe care o fac! Oricum, cu aceasta ocazie, mi-am promis ca nu voi mai lasa niciodata ca vreo carte, oricat as studia-o si as plimba-o prin genti, sa ajunga asa de ...ati vazut si voi cum!